• A BICYCLE WITHOUT BRAKES

    During the Soviet Union, like Marcel Tolcea, I had a bicycle, except that mine didn't have any brakes. It wasn't that I liked it very much, but I didn't have any other.
    When I straddled the saddle I knew what to expect. I knew that eventually the brakes would give out, but I couldn't have cared less, the main thing was that I had a bicycle and I could ride it anywhere I liked.
    Usually, I was level-headed and only rode down straight, flat, level roads, precluding any surprises, and it was then that I'd press on the pedals as hard as I could, until the wind whistling in my ears reminded me of the national anthem.
    I never forgot that the bicycle I was riding didn't have any brakes, and that's why I chose only the empty roads by the pond or down in the parched valley.
    But once a month I had to go and inspect the wheat field on top of the hill and on the way back I would hurtle downhill from Cantea, shouting at anybody up ahead to get out of my way.
    Once a herd of cows got in my way and I avoided a violent collision only by jumping off the bicycle toward the branch of a tree, which I grabbed onto at the last moment, and the riderless bicycle hit a Frisian cow and fell to the ground.
    Once a month, and not because I liked to take risks, but because I didn't have any choice.
    Once a month my hair stood on end and my eyes bulged out of their sockets.
    Once a month I returned home covered in cuts and scrapes.
    Once a month I returned home in tears, bawling.
    After that I would ride only along roads as smooth as a mirror.
    On that bicycle without brakes I took my first girlfriend for a ride.
    On that bicycle without brakes I rode when she left me.
    On that bicycle without brakes I rode the whole night long after my grandmother Anica died.
    On that bicycle without brakes I celebrated my sixteenth birthday.
    On that bicycle without brakes I fled conscription. In the Soviet Army.
    On that bicycle without brakes I celebrated the fall of the Soviet Union. And the first hours of freedom.

    I mounted it every day. I rode down that slope, with the trees grimly whizzing past.
    With my heart quailing. Down a road that wound now right, now left, like fate itself.
    With my damp shirt plastered to my back. Beads of sweat trickled into my eyes and I didn't dare take my hands off the handlebars to wipe them away. A car overtook me, the same as so many other things overtake you in this life. When I rode it, I thought of my cat back home, willy-nilly I thought of what the future would bring.
    The Soviet Union was long gone, but I was still riding the same bicycle.

    But I don't ride it any more.
    Because now even when I walk
    It's as if I'm riding a bicycle without brakes.... more »

  • After her daughter got married

    After her daughter got married, Mrs Moraru wanted to divorce Mr Moraru. But she didn't divorce him, even though She dreamed of it her whole life. All the love between them drained away like an egg yolk. Then they started to get old And they started developing ailments. And she couldn't live without love. Mr Moraru became very selfish. And he had only one thing on his mind: How to save his skin and live as long as possible. And all day long he hung around on polyclinic corridors Like in a forest, forgetting all about Mrs Moraru And not doing anything around the house anymore and abandoning Mrs Moraru To manage on her own. When Mr Moraru died I went with her To the office of the director of the Doina Cemetery And he asked her obliquely: Would you like to reserve a burial plot next to your husband's? and Mrs Moraru declined. At the time I thought that she'd been offended by the blunt, cynical question put by the cemetery director, a man who, all the while he talked to us, kept making a chomping sound with his teeth, although he didn't happen to be eating. Then, a year later, when Mrs Moraru died and was buried at the other end of the cemetery about a kilometre away from Mr Moraru I understood why she had refused to buy a burial plot next to her husband's. Finally, they were divorced.... more »

  • ALTĂDATĂ DESCHIDEAM

    Altădată deschideam ochii şi-l vedeam pe tatăl meu înaintea mea închideam ochii și nu-l mai vedeam acum închid ochii şi-l văd îi deschid şi nu
    mai e... more »

  • AT LEAST MAYBE IN SLEEP

    When I really want to talk to my mother I take the bus and get off in the little town on the border And walk around the bus station Through which I used to pass every time I came home. I'd have been able to meet her there Even now If my mother were still Alive Dozens of old women in the waiting room Talking among themselves With their hands on their knees I look from one old woman to another Even though I know my mother couldn't possibly be Among them Or that any of them could ever have met her, I'd have gone up to her And started talking to her. But she's not that one either. I open the door and go inside the house Now empty And I touch all the things That my mother touched Raising a cloud of dust around me A cloud of dust so big That nobody would be able to see me from outside If he looked through the window With that cloud of dust around me I go from one room to the next And go into my own room, where I climb into bed And wait impatiently to fall asleep. At least in my sleep maybe I'll meet My mother.... more »

  • SONNET 5

    I set some water to boil
    didn't have anything to put in it
    I was all alone in the house
    the water slowly evaporating

    five-bit coins had gone out of circulation
    they used to be really nice those coins
    the water was still boiling
    outside raindrops were falling

    I wanted to get up and go out
    it was growing dark outside
    I sat on three-legged stools
    the water evaporating beside me

    I lay down to sleep night had fallen
    the water still boiling now unheard... more »

  • BERETA MAMEI MELE

    Pe când încă mai trăia mama mea într-o zi Și-a pierdut Bereta, la care ținea foarte tare. Bereta ei preferată, Micuță Ca un cactus. Și verde ca un papagal. Când pleca la rude Și-o punea în cap. Când pleca la târg, Se ducea cu bereta aia, Fie că era iarnă sau vară, fie Că ningea sau ploua, neapărat ieșea Din casă cu bereta aia. Pe care și-a pierdut-o însă Cu trei ani înainte să moară și a suferit Enorm din cauza asta. Suferea așa de tare că Nu putea să doarmă nopțile. Am surprins-o de câteva ori Chiar plângând. Bereta aia pe care a cumpărat-o În tinerețe, Probabil, era prima cumpărătură Pe care a făcut-o după ce s-a căsătorit cu tata. Acum eu am găsit-o. Acum după ce mama mea nu mai e în viață. Am găsit-o după divan. Nici nu-mi imaginez cum a nimerit acolo. Am luat-o în mână și am răsucit-o pe toate părțile. Am scuturat-o de praf și Am privit-o cu atenție. Dar mama mea nu mai e în viață ca să i-o dau. Cât s-ar mai fi bucurat dacă ar fi văzut-o. Bereta aia micuță cât un cactus și verde ca un papagal. Dar nu am aruncat-o. Si am bagat-o în geantă, Fiind gata oricând să i-o dau dacă mi-ar cere-o, Deși știu că asta nu are cum să se întâmple Decât dacă într-o bună zi îmi voi ieși eu din minți... more »

  • BOTTLES OF VODKA

    empty bottles of vodka of kefir empty lots of them I'm drinking beer seeking you among them last night it was dark my mouth grips the rim of the beer mug the bottom of the glass is cold it's dry I open a tin of spam
    crawl in... more »

  • cei care l-au cunoscut pe tatăl

    cei care l-au cunoscut pe tatăl meu au cunoscut un om puternic şi curajos. nu-i semăn defel. îmi dau seama de asta cu cât trec zilele de după moartea sa. azi l-am văzut pe cel care venise acasă să mă bată şi tata ieşise în locul meu la poartă şi-i arse o palmă şi de atunci nu l-am văzut vreo două decenii, dar azi l-am văzut din nou. l-am văzut la cimitir lângă mormântul tatălui său nu a îndrăznit să se apropie
    pentru că în spatele meu era mormântul
    tatălui meu.... more »

  • STICLELE DE VOTCĂ

    sticlele de votcă de chefir goale goale sunt foarte multe beau bere te caut printre ele astă noapte fusese întuneric cuprind cu gura halba fundul e rece e uscat deschid o conservă de carne mă
    bag acolo... more »

  • TATĂL MEU

    Ultima oară când l-am văzut stătea cu faţa la perete şi lacrimile îi curgeau pe obraji lacrimile alea ale lui încă mai curg şi acum pe
    peretele ăla... more »

  • Cu sora mea mâine voi merge la institul oncologic la un nou control

    Cu sora mea mâine voi merge la institul oncologic la un nou control, unde merge o dată la trei luni, după ce a rămas însărcinată, deși nu avea voie, și medicii de acolo se tem că o să moară, pentru că i-au spus să nu rămână însărcinată, dar ea a rămas alegând să nască, chiar și cu prețul vieții, va avea doi gemeni, deși riscă
    să moară, ea este mai mică decât mine cu 17 ani, și ea are deja patru copii, iar eu niciunul, un timp am crezut că e mai proastă decât mine în copilărie o purtam în cârcă, dar acum merg cu ea pe la medici, imediat după moartea mamei, cam la o lună după, când a murit mama încă nu știa că e însărcinată, ea m-a chemat acasă, fără să-mi spună de ce, fără să-mi spună că a murit mama, spunându-mi că e ceva urgent, eram la iași, unde am mers să vad un spectacol de teatru, pe care așa și nu l-am mai văzut,

    șoferul de taxi mi-a vorbit tot drumul, îmi povestea că nu trebuie să te atașezi de nimeni ca să nu suferi, în asta el credea, și se dădea pe el drept exemplu îmi spunea
    că el nu o să sufere niciodată dacă cineva îi va sfeterisi mașina asta, pentru că el nu ține la ea, cum nu ține la nimic din lumea asta, pentru că îl doare în cot de toate, nimic nu-l atinge, de aia, nici n-a suferit când soția sa l-a părăsit, iar copiii săi
    i-au trântit ușa în nas, gonea mașina cu toată viteza, fără să-i pese că ar fi putut intra în vreun copac de la marginea drumului sau poate voia să-mi demonstreze
    că nu-i pasă, de aceea și gonea așa de tare de un singur lucru îi părea rău în viața asta că au fost lucruri de care i-a părut rău în timp ce-mi vorbea eu mă intrebam de ce oare m-o chemat sora mea acasă, ce s-o fi întâmplat de-i așa de urgent, dar ea nu a vrut să-mi spună la telefon, când am intrat în Flutura șoferul încă-mi vorbea
    despre cum lui nu-i pasă de nimic în viața asta, încă îmi vorbea când m-a lăsat în poartă, unde soră-mea m-a întâmpinat cu fața scăldată de lacrimi

    ploua, șoferul de taxi și-a înghițit cuvintele când a inteles unde m-a adus, i-am dat o sută de dolari, de zece ori mai mult decât costa drumul, și l-am lăsat să plece, dar el nu a vrut și a rămas să ne ajute, cu una cu alta, în după-amiaza aia când a uitat să mai fie indiferent și a fumat țigară de la țigară, plângând în pumni alături de mine, un om necunoscut care nu a cunoscut-o pe mama mea, unde mergea abia acum știa, dar eu nu i-am zis să rămână, dar el a rămas, fără să-și dea seama că-și contrazice flagrant filosofia sa de viață, și plecând doar atunci când am mers cu toții să ne culcăm, nevrând sa ia niciun ban de la mine, și întorcându-mi înapoi suta aia
    de dolari pe omul ăla nu l-am mai vazut niciodata așa, sunt oameni pe care nu o să-i mai vedem niciodată la fel după ce am rămas singur un nor de țânțari m-a atacat
    dimineața am mers cu sora mea la institutul oncologic, la un nou control și medicii i-au spus că daca vrea să trăiască, ar trebui să facă avort, dar sora ma nu a vrut, alegând să moară, decât să-și omoare copilul din burtă, și a născut doi gemeni, dar nu a murit, lăsându-i pe medici cu gura căscată de acolo de unde este mama mea cred că e mândră de sora mea

    când părăseam flutura pe drum m-am întâlnit cu șoferul de taxi urcând dealul pe jos nu știu cine i-a furat mașina așa cum și mie cineva mi-a furat lacrimile de pe obraji... more »

  • După ce fata ei s-a căsătorit

    După ce fata ei s-a căsătorit, doamna Moraru a vrut să divorțeze de Domnul Moraru. Dar n-a divorțat, deși Toată viața ei a visat asta. Toată dragostea dintre ei s-a golit ca gălbenușul unui ou Când au început să îmbătrânească Și au dat bolile peste ei. Și ea nu putea trăi fără dragoste. Domnul Moraru a devenit foarte egoist. Se gândea numai la un singur lucru: Cum să-și scape pielea și să trăiască mai mult Și toată ziua freca menta pe coridoarele din policlinci Ca într-o pădure, uitând cu totul De doamna Moraru Și nemaifăcând nimic prin casă și lăsând-o pe doamna Moraru Să se descurce singură. Când a murit domnul Moraru am intrat cu ea În biroul directorului cimitirului „Doina" Și acesta a întrebat-o pieziș: Vreți să vă rezervez loc de mormânt lângă soțul dumneavoastră? și doamna Moraru a refuzat. Acolo pe loc am crezut că a supărat-o întrebarea brutală și cinică a directorului cimitirului, un tip care, cât timp a vorbit cu noi, a clănțănit mereu din dinți, deși nu mânca nimic. Apoi, peste un an, când a murit și Doamna Moraru și a fost înmormântată tocmai într-un alt capăt al cimitirului la vreun kilometru distanță de domnul Moraru am înțeles de ce a refuzat să-și cumpere loc de mormânt lângă soțul ei. În sfârșit, a divorțat.... more »

  • I USED TO OPEN

    There was a time when I used to open my eyes and see my father there in front of me I used to close my eyes and not see him but now I close my eyes and I see him I open them and he's
    not there... more »

  • MĂCAR ÎN SOMN POATE

    Când vreau foarte tare să vorbesc cu mama mea Iau autobuzul și cobor într-un mic orășel de pe graniță Și dau roată autogării Pe unde treceam de fiecare dată când Veneam acasă. Acolo aș fi putut-o întâlni Și acum Dacă mama mea ar mai fi fost În viață Zeci de bătrânele în sala de așteptare Vorbind între ele Cu mâinile pe genunchi Îmi plimb ochii de la una la alta Deși știu că mama mea nu are cum să fie Printre ele Barem măcar vreuna dintre ele de-ar fi cunoscut-o, Atunci m-aș fi apropiat Și aș fi intrat cu ea în vorbă. Dar nu e nici asta. Deschid ușa și intru în casa Acum pustie Și ating cu mâna toate obiectele Pe care le-a atins mama mea Ridicând în jur un nor de praf Un nor de praf atât de mare Că nimeni nu m-ar mai putea vedea de afară Dacă s-ar uita pe geam Cu norul ăla de praf în jurul meu Trec dintr-o cameră în alta Și intru în camera mea, unde Mă bag în pat Și aștept cu nerăbdare să adorm. Măcar în somn poate o voi întâlni Pe mama mea... more »

  • MY FATHER

    The last time I saw him he was lying with his face to the wall and the tears were streaming down his cheeks those tears of his are still streaming
    down that wall even now... more »

  • MY MOTHER'S BERET

    Back when she was still alive one day my mother Lost her Beret, which she was very attached to. Her favourite beret, A wee one, Like a cactus. A green one, like a parrot. When she visited relatives She put it on her head. When she went shopping, She wore that beret, Whether it was winter or summer, whether It was raining or snowing, she invariably left The house wearing that beret. But which she lost Three years before she died and suffered Hugely because of it. She suffered so greatly that She couldn't sleep at night. A few times I even caught her Crying. That beret which she bought In her youth. Probably it was the first thing she bought After she got married to dad. Now I have found it. Now that my mother is no longer alive. I found it behind the sofa. I can't even imagine how it got there. I picked it up and turned it on every side. I shook the dust off it and I looked at it carefully. But my mother is no longer alive for me to give it to her. How overjoyed she would have been if she had seen it. That wee beret as big as a cactus and green as a parrot. But I didn't throw it away. I put it in a bag, Ready to give it to her at any moment should she ask for it, Even though I know there's no way that will ever happen Unless one day I lose my mind.... more »

  • the people who knew my father

    the people who knew my father knew a strong and courageous man. I don't resemble him one little bit. I've come to realise this with every passing day since he died. today I saw the lad who once came to my house to beat me up and my father went out of the gate and belted him one and after that I didn't see him for two decades, but today I saw him again. I saw him in the graveyard, at his father's grave. he didn't dare come up to me
    because behind me was my father's
    grave.... more »

  • O BICICLETĂ FĂRĂ FRÂNE

    Pe timpul Uniunii Sovietice, la fel ca si marcel tolcea, aveam o bicicletă, doar că a mea nu avea frâne. Nu de aia că-mi plăcea foarte tare, dar că nu aveam alta.
    Când urcam în șa știam la ce să mă aștept. Știam că, de la un punct încolo, frânele nu o să-mi mai răspundă la comenzile mele, dar mi se rupea, important era că aveam și eu o bicicletă și că puteam merge cu ea oriunde voiam.
    De regulă, eram rațional și mergeam doar pe drumuri drepte, plane, netezi, evitând orice surpriză și atunci apăsam cât de tare puteam pe pedale, până când vântul care-mi răsuna în urechi îmi aducea aminte de imnul național.
    Niciodată nu uitam că bicicleta pe care mergeam nu avea frâne, și, de aia, alegeam doar drumurile pustii din coada iazului sau din valea seacă.
    O dată pe lună însă trebuia să merg să inspectez lanul de grâu din vârful dealului și înapoi coboram panta de la Cantea, zburând cu toată viteza la vale, strigând la cei care îmi ieșeau în față să se dea la o parte.
    Odată însă în față mi-a ieșit o cireadă de vaci și am scăpat de o ciocnire violentă sărind de pe bicicletă spre creanga unui copac, de care m-am agătat în ultimul moment, și bicleta s-a izbit fără mine într-o vacă bălțată și s-a prăbușit cu ghidonul în pământ.
    O dată pe lună și nu de aceea că îmi plăcea să risc, dar că nu aveam încotro.
    O dată pe lună mi se ridica părul în cap și mi se măreau ochii în orbite. O dată pe lună mă întorceam zdrelit și julit acasă. O dată pe lună mă întorceam plângând, în hohote.
    După care iar mergeam doar pe drumuri netezi ca oglinda.
    Pe bicicleta aia fără frâne am plimbat-o pe prima mea dragoste.
    Cu bicicleta aia fără frâne am mers când ea m-a părăsit.
    Cu bicicleta aia fără frâne am umblat o noapte întreagă când a murit bunica mea Anica.
    Pe bicicleta aia fără frâne am împinit șaisprezece ani.
    Pe bicicleta aia fără frâne am fugit ca să scap de armată. De armata sovietică.
    Pe bicicleta aia fără frâne am sărbătorit căderea Uniunii Sovietice. Și primele ore de libertate.

    Urcam pe ea zilnic. CoborAM cu ea panta aia piezișă, lăsând copacii să vâjâie pe lângă mine ca mahna .
    Cu inima cât un purice de mare. Pe un drum care șerpuiA în dreapta, când la stânga, așa ca destinul.
    Cu cămașa leoarcă în spate. Cu broboane de sudoare care îMi curgeau în ochi și nu indrazneam să-mi iau mâna de pe ghidon pentru a mi le șterge. O mașină ma depășea așa cum te depășesc foarte multe lucruri în viața asta. Când eram pe ea mă gandeam la pisica mea de acasă, fără să vreau și la ce o să-mi aducă viitorul.
    Uniunea Sovietică de mult nu mai era, dar eu tot cu ea mergeam.

    Acum însă nu mai merg cu ea.
    Pentru că acum chiar si cand merg pe jos
    Parca as merge pe o bicicleta fara frâne.... more »

  • SONET 5

    am pus apă pe plită
    nu aveam ce să pun în ea
    eram singur în casa toată
    apa încet se evapora

    monedele de cinci ieşiseră din circulaţie
    şi ce simpatice mai erau
    apa fierbea mai departe
    afară stropi de ploaie cădeau

    am vrut să mă scol şi să plec
    afară întuneric cădea
    stăteam pe trepiede scunde
    alături apa se evapora

    m-am întins să dorm deja se făcuse noapte
    apa fierbea lent şi neauzit mai departe... more »

  • Tomorrow I'm going to the oncological institute with my sister

    Tomorrow I'm going to the oncological institute with my sister, where she's been going for a check-up every three months ever since she got pregnant, even though she wasn't supposed to, and the doctors are afraid she is going to die, because they told her not to get pregnant, but she chose to give birth, even if it costs her her life, she's going to have twins, although she might die, she's seventeen years younger than me, and she already has four children, and I don't have any, for a while I thought she wasn't as clever as me when we were children I used to give her piggybacks, but now I go to the doctor's with her, not long after mother died, about a month afterward, when mother died my sister didn't know she was pregnant yet, she called me over to her house, without telling me why, without telling me mother had died, telling me it was something urgent, I was in Jassy, where I'd gone to see a play, which for that reason I still haven't seen
    the taxi driver talked to me the whole way, he said that you shouldn't get attached to anybody that way you won't suffer, that's what he believed in, and he used himself as an example he told me

    that he would never suffer if anybody pinched his car, because he wasn't attached to it, just as he wasn't attached to anything in the world, because he couldn't care less about anything, nothing affected him, that's why he didn't even suffer when his wife left him, and his kids slammed the door in his face, the car was hurtling along at top speed, he didn't care that he might crash into a tree at the side of the road or maybe he was trying to prove to me
    that he didn't care, that's why he was going so fast, the only thing he felt sorry about in his life was that there were things he had felt sorry about, as he spoke I was wondering why my sister had told me to come home, what could have happened that was so urgent, but she didn't want to tell me over the phone, by the time we reached Flutura the driver was still telling me
    about how he didn't care about anything in this life, he was still telling me when he dropped me off by the gate, where my sister met me, her face bathed in tears

    it was raining, the taxi driver swallowed his words when he realised where he had brought me, I gave him a hundred dollars, ten times more than the fare, and told him to go, but he didn't want to and he stayed to help us with one thing and another, that afternoon he forgot not to care and he smoked cigarette after cigarette, crying into his hands next to me, a stranger who had never met my mother, it was only then that he realised where he had been going, I didn't tell him to stay, but he stayed, without realising that it was blatantly at odds with his philosophy of life, and he left only when we all went to bed, he wouldn't accept a single cent from me, he gave me back the hundred dollars, I never saw him again after that, there are people we never see again, after I was left on my own a swarm of mosquitoes attacked me
    in the morning I went with my sister to the oncological institute, for another check-up and the doctors told her that if she wanted to live she would have to have an abortion, but my sister didn't want to, she would rather die than kill the child in her belly, and she gave birth to twins, but she didn't die, she left the doctors open-mouthed in amazement, I think that wherever she is now my mother is proud of my sister

    when I left Flutura on the way I met the taxi driver walking up the hill somebody had stolen his car just as somebody had stolen the tears from my cheeks... more »